EXPERIMENTUL SE DORESTE A FI INDEPLINIT !

MINISTRUL NOSTRU RĂSPUNDE SI PE FACEBOOK COLEGILOR NOȘTRI !

MINISTRUL NOSTRU RĂSPUNDE SI PE FACEBOOK COLEGILOR NOȘTRI! OPREA IL SCOTEA LA "ÎNAINTARE" PE FRĂȚILĂ SAU PE "LANGUROASA DOAMNA DE FIER"!

BINEÎNȚELES ,ESTE VORBA DESPRE PENSIILE MILITARE

Florea Surdu

ADIO DEFINITIV FOSTELOR PENSII MILITARE IN EXPERIMENTUL ROMANIA
Reducerea pensiilor militarilor nu aduce atingere dreptului de proprietate. Abaluta s.a. vs. Romania, CEDO
20 August 2012 | Juridice.ro 213 citiri

(P) Probleme dificile de procedură civilă - Tribunalul București, 14-15 septembrie 2012

In Monitorul Oficial al Romaniei, partea I, nr. 586 din data de 16 august 2012 a fost publicata Decizia Curtii Europene a Drepturilor Omului (Sectia a treia) din 15 mai 2012 cu privire la Cererea nr. 63.627/11 introdusa de Constantin Abaluta si altii impotriva Romaniei.
1. Faptele
Domnul Constantin Abaluta si alti 306 reclamanti, foste cadre militare, beneficiau de o pensie calculata potrivit Legii nr. 164/2001 privind pensiile militare de stat. Pe durata serviciului au contribuit la bugetul de stat cu aproximativ 5% din solda, pentru a beneficia de o pensie suplimentara. Pensia lunara de baza reprezenta aproximativ 60% din ultima solda si era achitata in intregime de la bugetul de stat.
Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice a instituit un nou sistem general de pensii, aplicabil si militarilor. Astfel, pensiile militarilor au fost recalculate pe baza varstei la momentul pensionarii, duratei si cuantumului cotizatiilor la fondul de pensii.
Reclamantii sustin ca introducerea noului sistem a condus la reducerea cuantumului pensiilor acestora, aducandu-se atingere dreptului lor de proprietate, lipsindu-i de pensia stabilita la data pensionarii, in timp ce alte grupuri sociale, cum ar fi fostii magistrati, continua sa beneficieze de un mod mai avantajos de calcul al pensiilor.
2. Aprecierile Curtii
Curtea a declarat cererea inadmisibila, considerand ca masurile criticate de reclamanti nu au fost de natura sa ii faca pe acestia sa suporte o sarcina disproportionata si excesiva, incompatibila cu dreptul de proprietate, si reclamantii nu au fost in mod nejustificat discriminati in raport cu alti pensionari.
Principalele argumente ale Curtii au fost urmatoarele:
Curtea face trimitere la jurisprudenta sa in care a aratat ca, desi art. 1 din Protocolul nr. 1 garanteaza plata prestatiilor sociale pentru persoanele care au achitat contributii unei case de asigurari, acest lucru nu poate fi interpretat ca dand dreptul la acordarea unei pensii intr-un cuantum determinat.
Curtea mai reamintește ca statele parti la Conventie dispun de o marja de apreciere destul de larga atunci când reglementeaza politicile sociale, acestea putand alege mijloacele cele mai potrivite pentru a stabili un echilibru intre cheltuielile si veniturile statului, iar Curtea respecta alegerea lor, cu exceptia cazului in care acestea se dovedesc, in mod evident, lipsite de un temei rezonabil.
In speta, Curtea subliniaza ca reforma sistemelor de pensii a fost fundamentata pe ratiuni obiective, si anume contextul economic si corectarea inegalitatilor existente intre diferitele sisteme de pensii.
In ceea ce priveste diferență de tratament in raport cu alte categorii de pensionari, Curtea reaminteste ca o distinctie este discriminatorie in sensul art. 14 din Conventie daca ii lipseste o justificare obiectiva si rezonabila. In acest sens, Curtea sustine ca faptul ca alte categorii sociale se bucura in continuare de un mod de calcul mai favorabil al pensiilor tine, de asemenea, de marja de apreciere a statului.
DECIZIE din 15 mai 2012 cu privire la Cererea nr. 63.627/11 introdusă de Constantin Abăluţă şi alţii împotriva României
Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Secţia a treia), reunită la 15 mai 2012 într-o cameră compusă din Josep Casadevall, preşedinte, Alvina Gyulumyan, Egbert Myjer, Jan Sikuta, Ineta Ziemele, Luis Lopez Guerra, Kristina Pardalos, judecători, şi Marialena Tsirli, grefier adjunct de secţie,
privind cererea menţionată anterior, introdusă la 20 iunie 2011,
după deliberare, pronunţă următoarea decizie:
ÎN FAPT

1. Reclamanţii, domnul Constantin Abăluţă şi alţi 306 reclamanţi ale căror nume sunt disponibile la grefa Curţii, sunt resortisanţi români, toţi militari pensionaţi. Sunt reprezentaţi în faţa curţii de domnul I. Olteanu, avocat în Bucureşti.
Circumstanţele cauzei
2. Faptele cauzei, astfel cum au fost prezentate de reclamanţi, pot fi rezumate după cum urmează,
3. Reclamanţii, foste cadre militare, beneficiau de o pensie calculată potrivit Legii nr. 164/2001 privind pensiile militare de stat. Pe durata serviciului au contribuit la bugetul de stat cu aproximativ 5% din soldă, pentru a beneficia de o pensie suplimentară. Pensia lunară de bază reprezenta aproximativ 60% din ultima soldă şi era achitată în întregime de la bugetul de stat.
4. Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor a abrogat mai multe sisteme speciale de pensii, inclusiv pe cel al pensiilor militare, pentru a asigura echilibrul bugetar şi pentru a corecta inegalităţile dintre diferitele sisteme de pensii. Conform Hotărârii Guvernului nr. 735/2010 pentru recalcularea pensiilor stabilite potrivit legislaţiei privind pensiile militare de stat, a pensiilor de stat ale poliţiştilor şi ale funcţionarilor publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciarelor, conform Legii nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, pensiile militare trebuie să fie recalculate şi incluse în sistemul public de pensii în termen de 5 luni de la data intrării în vigoare a noii legi.
5. Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice a instituit un nou sistem general de pensii, aplicabil şi militarilor. Pensiile acestora din urmă au fost recalculate pe baza vârstei la momentul pensionării, duratei şi cuantumului cotizaţiilor la fondul de pensii. Durata serviciului militar a fost asimilată cu perioadele de contribuţie în sensul legii.
6. Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 1/2011 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor acordate beneficiarilor proveniţi din sistemul de apărare, ordine publică şi siguranţă naţională a abrogat Hotărârea Guvernului nr. 735/2010, a modificat anumite aspecte tehnice de calcul al pensiilor şi a prelungit termenul pentru punerea în aplicare a noului sistem general de pensii.
7. Reclamanţii susţin că introducerea noului sistem a condus la reducerea cuantumului pensiilor acestora.
8. Între timp, multe foste cadre militare, inclusiv o parte dintre reclamanţi, au solicitat instanţelor interne de contencios administrativ anularea Hotărârii Guvernului nr. 735/2010 şi menţinerea vechii metode de calcul al pensiilor.
9. După abrogarea hotărârii sus-menţionate, instanţele naţionale, inclusiv curţile de apel din Cluj şi Bucureşti, au respins sau au declarat inadmisibile aceste acţiuni.
CAPĂT DE CERERE

10. Invocând art. 1 din Protocolul nr. 1 şi art. 14 din Convenţie, reclamanţii au susţinut că reforma sistemului de pensii a adus atingere dreptului lor de proprietate, lipsindu-i de pensia stabilită la data pensionării, în timp ce alte grupuri sociale, cum ar fi foştii magistraţi, continuă să beneficieze de un mod mai avantajos de calcul al pensiilor.
ÎN DREPT

11. Reclamanţii invocă încălcarea art. 1 din Protocolul nr. 1 şi a art. 14 din Convenţie, pe motivul diminuării cuantumului pensiilor lor. Reclamanţii susţin, de asemenea, că, din cauza modificărilor legislative operate, nu au beneficiat de un recurs efectiv, care să le fi permis să se plângă de situaţia în cauză şi să pretindă redresarea acesteia.
12. Curtea nu consideră necesar să se pronunţe cu privire la existenţa în dreptul intern a unui recurs efectiv şi asupra obligaţiei reclamanţilor de a-l exercita, atât timp cât plângerea este inadmisibilă, pentru motivele prezentate în continuare.
13. Curtea reaminteşte că, deşi art. 1 din Protocolul nr. 1 garantează plata prestaţiilor sociale pentru persoanele care au achitat contribuţii unei case de asigurări, acest lucru nu poate fi interpretat ca dând dreptul la acordarea unei pensii într-un cuantum determinat [a se vedea, în special, Skorkiewicz împotriva Poloniei (dec.), nr. 39.860/98, 1 iunie 1999, Jankovic împotriva Croaţiei (dec), nr. 43.440/98, CEDO 2000-X, Kuna împotriva Germaniei, (dec), nr. 52.449/99, CEDO-2001, Blanco Callejas împotriva Spaniei (dec.), nr. 64.100/00, 18 iunie 2002, şi Maggio şi alţii împotriva Italiei, nr. 46.286/09, 52.851/08, 53.727/08, 54.486/08 şi 56.001/08, pct. 55, 31 mai 2011].
14. Curtea reaminteşte, de asemenea, că statele părţi la Convenţie dispun de o marjă de apreciere destul de largă atunci când este vorba de reglementarea politicii lor sociale. Întrucât adoptarea legilor în vederea stabilirii echilibrului între cheltuielile şi veniturile statului implică, de regulă, o examinare a aspectelor politice, economice şi sociale, Curtea consideră că autorităţile naţionale sunt, în principiu, cel mai bine plasate pentru a alege mijloacele cele mai potrivite pentru a atinge acest obiectiv, iar Curtea respectă alegerea lor, cu excepţia cazului în care acestea se dovedesc, în mod evident, lipsite de un temei rezonabil [Mihăieş şi Senteş împotriva României, (dec.), nr. 44.232/11 şi 44.605/11, 6 decembrie 2011].
15. În speţă, Curtea subliniază că reforma sistemelor de pensii a fost fundamentată pe raţiuni obiective, şi anume contextul economic şi corectarea inegalităţilor existente între diferitele sisteme de pensii (supra, pct. 4).
16. În această privinţă, Curtea constată că pretinsa diminuare a pensiilor reclamanţilor a reprezentat o modalitate de a integra aceste pensii în sistemul unitar prevăzut de Legea nr. 263/2010 şi consideră că motivele invocate pentru adoptarea acestei legi nu pot fi considerate drept nerezonabile sau disproporţionate.
17. Curtea reţine, de asemenea, şi faptul că reforma sistemului de pensii nu a avut un efect retroactiv, precum şi că perioada serviciului militar a fost asimilată perioadelor de contribuţie în sensul legii. În consecinţă, reclamanţii nu au pierdut pensia care le era datorată în temeiul contribuţiilor la buget vărsate în timpul serviciului militar, ci doar o parte din pensie, care era susţinută integral de la bugetul de stat şi care reprezenta un avantaj de care reclamanţii beneficiaseră anterior datorită naturii profesiei lor [a se vedea, mutatis mutandis, Frimu şi alţii împotriva României, (dec.), nr. 45.312/11, 7 februarie 2012)].
18. În ceea ce priveşte diferenţa de tratament în raport cu alte categorii de pensionari, Curtea reaminteşte că o distincţie este discriminatorie în sensul art. 14 din Convenţie dacă îi lipseşte o justificare obiectivă şi rezonabilă.
19. În speţă, Curtea susţine că faptul că alte categorii sociale se bucură în continuare de un mod de calcul mai favorabil al pensiilor ţine, de asemenea, de marja de apreciere a statului.
20. Având în vedere aceste elemente, Curtea consideră că măsurile criticate de reclamanţi nu au fost de natură să îi facă pe aceştia să suporte o sarcină disproporţionată şi excesivă, incompatibilă cu dreptul de proprietate, şi reclamanţii nu au fost în mod nejustificat discriminaţi în raport cu alţi pensionari.
21. Reiese că cererea trebuie respinsă în temeiul art. 35 § 3 şi 4 din Convenţie.
-****-
Pentru aceste motive, Curtea, în unanimitate, declară cererea inadmisibilă.
Josep Casadevall,
preşedinte
Marialena Tsirli,
grefier adjunct

Publicat în Monitorul Oficial cu numărul 586 din data de 16 august 2012

Stoica Romeo

· la noi este o obisnuinta incalcarea constitutiei, asa ca de ce sa ne mire incalcarea dreptului la proprietate si a unui bun dinainte dobandit! traim in Romania unde totul este posibil!

·

Corneliu Dobritoiu

o Este foarte nedreapta afirmatia dvs si sper ca atitudinea dvs nu se fundamenteaza pe tacerea mea fata de propunerile avansate de dvs anterior. Oricum, este bine sa stiti ca retinerile mele s-au bazat pe faptul ca in eventualitatea incadrarii dvs in structurile MApN ati fi pierdut pensia (conf legislatiei nefericite actuale) pt salarizarea inferioara in calitate de consilier al ministrului (sub 3000 lei) m-ar fi pus in postura ne eleganta de a va solicita sa optati sa renuntati la pensie. Oricum, este optiunea dvs de a avansa orice opinie pe net, noi ne vom indeplini obiectivele. Vom schimba legislatia absurda si efectele ei perverse care au diminuat pensiile colegilor nostri, inclusiv mie. Este, de asemenea, optiunea dvs sa credeti ca as fi renuntat la drepturile mele ca pensionar militar pentru o sinecura temporara ca ministru (cu ff putin peste 5000 lei, odata cu sistarea pensiei) pentru a pierde peste 25% din pensie pe o perioada nedeterminata. Nu
dle Surdu, ar fi absurd si voi continua sa ma bat pt drepturile noastre. Va rog nu uitati ca actualmente noi avem finantarea desenata de BOC (!!!), iar daca rabdarea, sau asteptarile dvs au ajuns la limita, va rog sa nu uitati ca am devenit prizonierii unor datorii externe enorme care trebuie achitate, iar daca cineva crede ca ar trebui sa nu onoram obligatiile fiscale internationale asumate de regimul Basescu ar CONDAMNA Romania cu efecte dramatice asupra viitorului copiilor nostri. Romanii l-au votat pe Basescu si trebuie sa-si asume consecinta votului lor, din nefericire.
Va salut,
Cornel Dobritoiu
http://www.facebook.com/messages/?action=read&tid=id.177370505732491

Preluare după Costel Galateanu

marți, 4 septembrie 2012

Adresa ACMRR

R O M Â N I A

ASOCIAŢIA CADRELOR MILITARE Exemplar nr. __

ÎN REZERVĂ ŞI ÎN RETRAGERE DIN

SERVICIUL ROMÂN DE INFORMAŢII

-Comitetul Executiv -

Nr. 417 din 28 august 2012

C ă t r e

- PREŞEDINŢII SUCURSALELOR

A.C.M.R.R. DIN S.R.I. -

În legătură cu mult comentata situaţie a pensiilor militare, vă informăm că existădouă iniţiative legislative prin care să se reglementeze toate aspectele ce preocupă această categorie socio-profesională.

n Primul document este o ordonanţăde urgenţă prin care:

-drepturile băneşti obţinute prin recalculare şi revizuire, care au beneficiat de creştere, să rămână definitive aşa cum au rezultat din calcule;

-pentru cadrele militare în rezervă şi în retragere cărora li s-a diminuat pensia ca urmare a stagiului incomplet, săse revină la cuantumul pensiilor din decembrie 2010.

Pentru cei cu pensiile diminuate în urma recalculării şi revizuirii, există douăvariante:

1. Repunerea în drepturi începând cu 1 ianuarie 2013.

2. Recuperarea sumelor pierdute în anul 2012 .

Recuperarea sumelor pierdute depinde în mare măsură de recursele financiare ale Guvernului în anul 2013.

Reprezentanţi ai cadrelor militare în rezervă şi în retragere din această categorie au susţinut că vor fi mulţumiţi şi dacă se revine la situaţia anterioară, începând cu 1 ianuarie 2013.

n Al doilea document, aflat în faza de proiect şi de discuţie între reprezentanţii instituţiilor din domeniul apărării, ordinii publice şi siguranţei naţionale, este foarte larg, reglementând criteriile de pensionare şi de calcul ale drepturilor ce se cuvin viitorilor pensionari militari şi urmaşilor acestora în caz de deces.

Pentru pensionarii aflaţi în plată, importantăeste prevederea cu privire la actualizarea cuantumului pensiilor ţinând seama de evoluţia soldelor, de funcţie şi grad ale militarilor activi.

Noua lege are puţine şanse de a fi adoptată într-un termen rezonabil, apreciindu-se de către responsabilii instituţiilor interesate că ar putea dura 2-3 ani sau nu va fi acceptată de decidentul politic.

La întâlnirile care au avut loc între reprezentanţi ai conducerilor instituţiilor din sistemul de apărare, ordine publică şi siguranţă naţională, la care au participat şi reprezentanţi ai asociaţiilor rezerviştilor militari, s-au făcut propuneri şi completări pe text.

La ultima întâlnire din data de 23 august 2012, la care a participat şi subsemnatul, s-au prezentat cele douădocumente într-o formă aproape finală.

Întrucât discuţiile şi mai ales disputele între diversele asociaţii, federaţii etc. în care sunt divizaţi rezerviştii M.Ap.N. erau pe cale să degenereze în confruntări personale, deloc amabile şi constructive, am intervenit şi am propus să se definitiveze, de către specialişti, textul ordonanţei de urgenţă care rezolvă două probleme de importanţă majoră,să revedem forma finală cu aceiaşi participanţi şi să fie prezentată cât mai urgent Guvernului pentru însuşire. Legarea ordonanţei de urgenţă de viitoarea lege este neproductivă, fiind mai avantajos pentru noi ca acestea să aibă curs separat.

Toţi participanţii au fost de acord cu această propunere, inclusiv cei doi reprezentanţi ai conducerii M.Ap.N.

Vătrimit, alăturat, textul proiectului Ordonanţei de Urgenţă, el urmând săsuporte unele modificări care să permită aplicarea la termenul menţionat.

Informaţi membrii Sucursalei despre cele de mai-sus, cu rugămintea de a nu comenta cu membrii celorlalte asociaţii, care au nemulţumiri faţă de Serviciul Român de Informaţii, întrucât a trecut imediat la plata drepturilor în plus câştigate, în timp ce celelalte două Case de Pensii Sectoriale nu pot, momentan, să achite creşterile de pensii din lipsă de fonduri.

PREŞEDINTE,

Colonel (r)

Filip Teodorescu

Preluare după Costel Galateanu

F E L I C I T A R E

Pentru toți membrii Filialei 1 Sectorul 2 și nu numai, biroul operativ urează celor care poartă nume MARIA și alte nume derivate, un călduros și sincer ,,LA MULȚI ANI !,,

Ziua națională a limbii române sau eliberarea minții parlamentarilor

Iată că întâmplarea, prin cine știe ce binecuvântată coincidență, ne amintește astăzi 29 august o tristețe mai veche. Prin care putem trage mai întinse în timp concluzii, decât din lipsita de concluzii stare națională, lăsând în ceață până și finalul acestei suite de articole despre ultimul referendum național.

La fel de lipsită și covârșită de perfidia bâlbelor procedurale ca și rezultatul îngropat în sforăria mascaradei de pseudodezbateri pe formalități. Provocare folositoare relei credințe politice dar pe care, din păcate, au acceptat-o cu naivă ignoranță mulți confrați din presă care s-au pretat la filibusterismul formalismelor lansate ca diversiune, lipsit fiind de altă menire decât să ducă electoratul cu vorba. Să-i lase impresia că situația tot mai gravă pentru el se discută când, de fapt ea se escamota îngropându-se definitiv sub gigamiliardele de vorbe inutile, despre proceduri inutile sau, uneori, chiar inexistente, inventate ad-hoc. Adică proceduri lipsite de procedură care ne-au ocupat două luni viața într-o discuție despre neant, cu unicul scop de a ne arunca în neantul din care să nu mai apucăm nici a trăi în democrație, nici măcar a ști cu adevărat ce este aceasta.

Pentru că astăzi, exact la două zile de la rușinea reînvierii mortului la Cotroceni, ar fi trebuit să fie zi de mare praznic național, sărbătoare de aleasă simțire românească, bucurie a evocării unor mari momente din afirmarea noastră națională și chiar prilej sfânt de întărire a legăturilor de sânge, credință și cultură a românilor de pretitutindeni, prin propusa, încă din anul 2007 a SĂRBĂTORII NAȚIONALE A LIMBII ROMÂNE!

Da, încă din anul 2007, luând pildă de la frații noștri basarabeni care au o asemenea mare sărbătoare (și și-o cinstesc an de an în ciuda unor opresiuni bolșevice exercitate mult mai direct, mult mai brutal și chiar dușmănos față de românism, blestem care la noi nu are cum se manifesta decât atunci când un președinte demis se bucură de sprijinul dușmanilor din afară), un grup de oameni cu simțire patriotică am propus extinderea acestei sărbători la tot spațiul românesc. Am propus cântarea ei cu glasul românilor de pretutindeni; am propus legiferarea cinstirii ei cu duioșia cu care știm să ne mângâiem limba și s-o simțim uneori ca pe o și mai cuprinzătoare Patrie.

Un grup de reviste românești și reviste de limbă română din toate colțurile lumii au consacrat pagini și numere întregi atât unor articole care argumentau această nevoie de trăire națională a românilor la nivel global cât și studii, conferințe, articole politice, literatură și act cărturăresc de antologare literară, prin care sărbătoream propriu-zis evenimentul, îi dădeam dimensiuni din ce în ce mai mari decât manifestările sabotate de oamenii lui Voronin, sau serbările pe care tinerii basarabeni le organizau la București, Iași și în alte centre universitare; tocmai susținându-le pe acestea în ciuda opresiunilor bolșevice de la Chișinău și raliindu-ne lor pentru a crea ecou în toată românimea. Primari patrioți și Consilii locale au organizat propriile lor manifestări în orașe și comune, în școli sătești cu învățători care n-au uitat trăirea simțirii românești a înaintașilor întrunind ca pe vremuri clasele și cinstind sărbătoarea în careul școlii, în cântec și joc, spre bucuria părinților și, mai ales a bunicilor care-și aminteau ce trăire patriotică existase cândva între pereții modești unde înflorea educația fiilor de țărani.

A fost un început plin de entuziasm, cu ecouri și-n comunitățile românești din străinătate, dar și între consilierii multor comune și orașe din țara noastră care au concretizat fapta în decizii locale votate și parafate pentru a institui sărbătorirea an de an de către locuitorii lor a emoționantului eveniment evocator și întăritor de spirit românesc.

În acest fel, anul 2008 a venit cu multe hotărâri de Consilii Locale și de Comitete ale unor ONG-uri românești din țară și străinătate de a institui pe plan local Sărbătoarea Națională a Limbii Române; o serie întreagă de studii de istorie, de lingvistică, de tradiție românească și de materiale literare dedicate evenimentului au apărut în culegeri folosite de organizatorii acestor manifestări, Asociația Comunelor din România, membră a Consiliului Comunelor și Regiunilor Europei a votat o hotărâre de desfășurare a acestei sărbătoriri care s-a întins de la Izbicenii Proclamației de la Islaz la Sighetul Marmației, la Luncavița Deltei, la asociații românești din Germania, Belgia, Canada, Australia și a culminat, în afară de trăirea manifestărilor propriu zise, cu alcătuirea dosarului unei propuneri legislative. Un grup de senatori ai legislaturii trecute și-au însușit dosarul prezentat de noi, au redactat expunerea de motive, au obținut acordul Consiliului Legislativ, ajungând până la a o supune aprobării Biroului Permanent. Dar alte preocupări care au ocupat timpul parlamentarilor au făcut legislatura respectivă să se încheie în anul 2009 fără ca Legea să ajungă la promulgare, cu toate că, în acel an, și mai multe localități, și mai multe organizații ale românilor din țară și străinătate au cinstit sărbătoarea pe plan local.

În anul 2010, de asemenea, propusa Sărbătoare Națională a Limbii Române a fost însușită și onorată de tot mai multe comunități românești, în tot mai multe localități, în publicații, în instituții de cultură, în așa fel încât, un grup important de parlamentari a preluat inițiativa legislativă. Ei au completat dosarul și au reformulat expunerea de motive, punând accent pe contextul în care, tot mai multe asemenea sărbători naționale strâng laolaltă etnici ai țării respective și vorbitori ai limbii lor din întreaga lume, sărbătoririle căpătând uneori un uriaș ecou internațional de afirmare a idealurilor specifice. Obținând toate avizele necesare, noul dosar susținut de semnăturile a 89 de parlamentari a fost înaintat spre aprobare birourilor celor două camere în anul 2011, dar nici până astăzi lucrurile nu au mai înaintat.

Și este de înțeles. Concluziile le poate trage singur cititorul, el însuși martor al marasmului în care a intrat viața politică românească pritocind manipulațiuni cu nume de tornadă, gen Nașpazia sau The Grean: Putea vreun parlamentar antrenat în zâzania produsă de caracterul infect al președintelui țării, să mai fie atent la un deziderat cum ar fi simțirea patriotică și trăirea ei prin limba națională?! Puteau Birourile permanente ale celor două Camere să fie atente cu o asemenea problemă calmă și de fond, când lupta pe ciolan le antrena în alte direcții?!

Iată cum mascarada procedurală lipsită de orice preocupare de fond social, uman sau moral în care cu jignire ne simțim tot mai afundați, ajunge să anihileze chiar și unul dintre cele mai nobile sentimente de afirmare națională. Ca un blestem, se repetă cele petrecute dincolo, la Chișinău unde, scoțând sărbătoarea din calendar, Voronin a încercat fățiș să-i împiedice pe basarabeni a o celebra. Era pe vremea când el venea la Cotroceni onorând mituirea omologului său ce-i ajuta susținerea europeană în realegere, cu unsprezece mii de sticle de vin. Nu știu cine le-o fi băut, dar gustul lor amar se simte, iată, în aceste zile când se face atâta caz de cvorum, în vreme ce, printre scandalurile întreținute excesiv în cele două mandate prezidențiale, nu s-a găsit loc pentru un cvorum care să legifereze 29 august ca Zi Națională a Limbii Române. Unica sărbătoare care i-ar reprezenta pe toți românii, din toate țările colțurile lumii, nu pe criteriul dacă sunt înscriși sau nu sunt înscriși în listele electorale, ci prin limba, tradițiile și cultura păstrate-n bătaia inimii.

Tot mai numeroși, cinstim această sărbătoare aducându-i din plin prinosul. Dar umbra mâhnirii nu este suficientă ca să ne ascundă neliniștea privind dreptul nostru la afirmare, câtă vreme Europa, cultivând cu precădere interesele magnaților ei, cochetează cu o asemenea categorie de vânzători de țară. Și chiar îndemnându-l pe unul să-l susțină pe celălalt, cum pretinde Băsescu că s-a întâmplat când, prin efortul său de a manevra anumite forțe basarabene, l-a umplut de voturi pe Voronin asigurându-i cel de al doilea mandat.

Ba, a mai și declarat public faptul că Europa l-a îndemnat să facă asta. Aș fi tare curios să văd dacă, la o zi festivă a tuturor românilor în contextul în care și-ar sărbători unitar limba, marii conducători ai Uniunii continentului nostru ar fi dispuși să recunoască îndemnul dat guvernării unei țări membre, de a face campanie politică pentru candidatul unui partid ce sfidează tocmai istoria acestui continent numindu-se încă „partid comunist”.

Cât despre parlamentarii noștri, măcar pentru o asemenea rațiune: De a discuta durerile noastre pe limba noastră – sper să iasă din marasmul precipitatelor lor activități inutile (și inutil plătite de electorat) care neglijează atât prezentul gravelor nevoi populare cât și diacronia afirmării noastre ca societate modernă, aruncând munca lor parlamentară în derizoriu, așa cum vor numai provocatorii de diversiuni naționale. Să evalueze groaznica stagnare socială și pierdere de timp pe care a provocat-o zâzania recentă pentru întreaga țară și, mai ales pentru ce sunt ei aleși ca să realizeze. Zâzania învrăjbirii românilor provocată de și în jurul unui om care se afirmă doar prin vrajbă. Sa-și dea seama ei, legislativul, că din asemenea motive am ajuns a nu mai avea în scaunul de garant al Constituției un om, ci doar un cinic tertip procedural.

Să renunțe, așadar, la sterilele preocupări privind formalitățile care dispar odată cu incompetenții ce le evocă, găsindu-și timp și pentru veșnicia Limbii Române.

autor Corneliu Leu

REPETABILA POVARĂ

PRIN DECIZIA CCR, ROMÂNII SUPORTĂ “REPETABILA POVARĂ”

La 31 octombrie 2010, pe patul spitalului de urgenţă, Marele Poet Adrian Păunescu, imprevizibil şi înverşunat, sucit , controversat, criticat de unii oameni cu o cultură îndoielnică, părăsit de “generaţia în blugi”, transmitea românilor , ultimul său mesaj liric intitulat “De la un cardiac, cordial”.

„Vă văd pe toţi mai buni şi mai umani

Eu însumi sunt mai omenos în toate,

Dă-mi , Doamne, viaţă, încă nişte ani

Şi ţării mele minimă dreptate.”

Astăzi, 22.08.2012, poporul român a fost nedreptăţit prin Hotărârea CCR. Aparţin generaţiei care s-a hrănit spiritual din filmele „Cenaclul Flacăra”, „Mihai Viteazul” şi „Nemuritorii” iar acum, pribegesc de ceva vreme, în noua „democraţie portocalie”, fundamentată pe învăţăturile lui traian băsescu, vasile blaga, emil boc , cristian boureanu, sulfina barbu, elena udrea, etc. O democraţie în care, relaţia dintre avere şi putere este singurul mecanism de acces la etajele superioare ale cârmuirii societăţii. În viziunea acestei cârmuiri, preponderend strâmbe şi absurde, viitorul se reduce la buna intenţie, trecutul un concept pierdut şi abandonat în mirajul internaţionalizării, iar prezentul o negociere de tip mafiot. Sub asemenea conducere politică am reuşit , în cei 22 de ani, să denaturăm întregul sens al evoluţiei noastre ca entitate culturală, spirituală şi materială. Am abandonat trecutul glorios şi promovăm „pipiţele din lumea mondenă” şi găştile de cartier, am machiat realitatea existenţială cu un aspect formal de tip occidental, fals şi mincinos, am îndepărtat preocupările generaţiilor tinere de idealul naţional şi i-am aruncat direct în vâltorile consumului şi ale distracţiei, am ridicat minciuna la rang de virtute, am condamnat bătrâneţea la „temniţă grea”, am trecut morala şi etica prin ciurul nefiresc de mocirlos , al politicii.

În ţara mea, milioane de oameni, majoritatea tineri, nu au voie să muncească, deoarece politica imorală încurajează şomajul de masă şi pribegia. În acest Colţ de Rai, oamenii care reuşesc să-şi găsească un loc de muncă sunt supuşi, în totalitate, negustorului lacom autohton şi capitalistului străin, interesat de consum şi de supraprofit. Marea majoritate nu are decat forta de munca pe care şi-o vinde la cheremul şi bătaia de joc a patronului autohton evazionist, hrăpăreţ şi incult şi a străinului lacom şi nemilos. Dubele politiei, însoţite de procurori, au devenit active în zona rurală, unde se caută cei mai înrăiţi duşmani ai regimului de democratie populară, cetăţenii votanţi. Trăim în ţara în care intelectualii nu se implică în proiecte politice naţionale şi sociale, populaţia este manipulată şi nu cunoaşte adevărul, iar Viktor Orban trece nestingherit frontiera de vest şi ne spune cum să votăm. In ţara mea, ultimul comunist şef cu veleităţi dictatoriale lansează minciuni defăimătoare la adresa monarhului, minciuni pe care istoricii nu se îngrămădesc să le spulbere prin argumente şi documente istorice, oficiale. În ultimii 22 de ani, poporul meu a devenit un popor seminomad, pribegia economică îi risipeşte pe români în toate zările, iar România tinde să se depopuleze de cetăţenii născuţi români. Pe fondul depopulării şi scăderii drastice a ratei natalităţii, politicienii portocalii ataşaţi material şi financiar la cauza dictatorului, prosteşte cu neruşinare poporul blând şi credul că numărul electorilor a crescut de la an la an. Astfel, dacă în 1992 era de 16.597.508, în noiembrie 1996, a crescut cu 621.146, adică la 17.218.654. În decembrie 2000, regăsim pe listele electorale 17.699.727 de electori, în 2003, 17.842.103, iar în noiembrie 2004 ne mai îmbogăţim cu încă 799.617, deci 18.449.344 electori. Din 2004 şi până în 2012, numărul de electori a rămas acelaşi, deşi a avut loc o depopulare masivă. Şi pe vremea lui Ceauşescu natalitatea era o problema de stat materializată în celebrul Decret 770 din 1 Octombrie 1966 care interzicea avortul. Ceauşescu vroia sa creeze „Omul nou” interzicând femeilor de a scăpa de o sarcina nedorită. Atunci au venit pe lume copiii numiţi „Decreţeii”, dublând natalitatea. Şi pe vremea dictatorului comunist, dar şi în zilele noastre morala şi etica au rămas apanajul poiticii. Imi aduc aminte că, înainte de 1966, fetele care rămâneau însărcinate în timpul liceului erau exmatriculate pentru că încălcau principiile moralei şi ale eticii. Politica dicta ce este moral şi imoral. După 1966, acceaşi faptă devenea morală, fetele aflate în situaţiile similare, întrerupeau liceul pentru creşterea copilului şi reluau cursurile atunci când situaţia le permitea acest lucru. Ţara avea nevoie de cetăţeni! Acum politica apreciază că pribegia este ceva moral. Trăiesc în ţara în care oamenii sunt harnici, cinstiţi, civilizaţi şi NEFERICIŢI. Din 1945 şi până în prezent am parcurs 67 de ani de republică şi niciun an de democraţie autentică. Trăiesc vremuri absurde în care, dacă eşti legat strâns de valorile naţionale şi spiritual morale ale poporului român, eşti catalogat „naţionalist periculos”. Deşi poporul român este şi va fi, cât vor dăinui veacurile, un popor pur creştin, mai bine spus, creştin – ortodox, peisajul nostru cultural- spiritual este infectat cu doctrine mistice din import. Avem noroc însă , că pe aceste meleaguri, s-a născut un BRÂNCUŞI iar întreaga sa creaţie, având în centrul ei, biserica, conţine toată profunzimea tainei ce exprimă drumul Patimilor lui Hristos spre Înviere şi Înălţare. Revedeţi „Masa Tăcerii”( ce reprezintă Masa Cinei celei de taină) şi „Poarta Sărutului”( prin care Brâncuşi vede locul sărutului lui Iuda din grădina Ghetsimani, locul unde Isus Hristos este vândut, arestat şi dus spre judecată şi jertfă). Trăiesc în ţara în care autorităţile au transformat instituţiile publice în instrumente politice, în care , cei mai frumoşi ani ai copiilor noştri, ajunşi la vârsta împlinirilor, nu au prea mari şanse dacă nu subscriu la gaşca politică dominantă, în care omnipotenţa şi omniprezenţa politică impostoare sunt deghizate în democraţii şi instrumente coercitive sau de decizie. În ţara mea „merituoşii neamului”au doar drepturi , nu şi obligaţii şi au făcut din existenţa pensionarilor, o problemă „colaterală” şi indezirabilă a politicii de stat. Fiind într-o asemenea ipostază nu am dreptul să tac şi nici să mă las înrobit . "Robia cea mai demnă de dispret e cea care convinge, prin supunere oarbă, pe asupritor că victima sa e născută pentru robie" (Ch. Fourier (1772 -1837 ). În România , se poartă râsul exprimat prin HĂ-HĂ-ială, ca semn al unei „superiorităţi intelectuale”. Max Simon Nordau (1849 –1923), scrie că „Stanley - vestitul explorator , povesteşte cum că negrii din Africa centrală se tăvăleau de râs de câte ori îl vedeau scriind, iar omul superior e serios prin condiția însăşi a muncii intelectuale ". Nu încerc, prin scris , să înfrunt pe nimeni, doresc să rămân la limita umană, având puterea interioară de a nu rămâne ca o unealtă în slujba minciunii şi fărădelegii. De-a lungul existenţei mele, mi-am câştigat dreptul de a-mi face public opiniile bazate pe ştiinţă şi o realitate trăită din greu, fără să fiu determinat de o rea intenţie, în mijlocul unei gloate nedreptăţite, manipulată şi impilată. Am apelat în repetate rânduri la a patra putere în stat. De fiecare dată, mi-au răspuns cu o profundă tăcere, prioritate având subiecte gen, nunţi celebre şi manele, şuşanele şi modele.

Întreaga mea viaţă, până în prezent, s-a derulat pe parcursul a două epoci, „Epoocă de Aur” şi „Epoca Tranziţiei”. Am putea să denumim „Epoca Tranziţiei”, „Aceeaşi Mărie cu altă pălărie”. Astăzi 22.08.2012, putea avea loc sfârşitul „Epocii de Tranziţie” prin debarcarea, „din vârful catargului naţional”, al singurului şef de stat cu rădăcini în fosta nomenclatura comunistă. Cocoţat în funcţia supremă de „şef al statului” în urma unui proces electoral organizat şi desfăşurat în dezacord cu multrâmbiţatele valori europene, înconjurat de o camarilă arogantă, lacomă, abuzivă şi antinaţională a reuşit să creeze un sistem de guvernare nociv care a săpat permanent la temelia statului naţional unitar şi a produs ireversibil, destructurarea coeziunii populare. Astăzi, Parlamentul României, prin care poporul îşi exercită suveranitatea în temeiul democraţiei, a fost învins de către CCR, o instituţie a statului, „apolitică” dar, numită politic. Aceasta din urmă, a decis, cu o majoritate legală de 6 la 3, că preşedintele demis de popor, prin referendum, se poate întoarce la palat.

Poate vă întrebaţi cum este posibilă o asemenea soluţie? Nu întâmplător am intitulat aceasă simplă şi modestă analiză „Repetabila Povară”. Nu este singura perioadă de răscruce din multimilenara noastră istorie în care , jocurile politice interne, generate de intrigile şi orgoliile reprezentanţilor politici, sunt alimentate, în mod barbar şi la vedere, de unele autorităţi ale statelor occidentale. Nu este prima dată în istorie în care, pe fondul dezbinării, împrăştierii, dezorientării, dezinformării, poporul trece printr-o eclipsă de nepăsare faţă de propria-i soartă. Lipsit de o cârmuire proprie şi îndestulătoare, poporul român a ajuns la mâna birocraţiei de la Bruxelles, a unor guverne euro atlantice şi a unor trusturi transnaţionale.

"Idile nasc şi se desfac sub luminiş de lună,
In ţara mea onoarea-i fleac şi dragostea
Minciună.

Şi-n ţara mea sunt mulţi părinţi ce plâng morminte
Multe …
Şi pribegesc scrâşniri din dinţi …
Dar cine să le-asculte,
Când e minciuna pe amvon şi nedreptatea-i lege,
Când guvernanţii-s de carton
Şi nepăsarea Rege ?’’ ( În ţara mea – Ion Pribeagu)

Sub povara grijilor pentru ziua de mâine, hipnotizaţi printr-o diversitate de iluzii, spiritul nostru naţional a adormit de ceva timp, suficient, pentru ca aranjamentele de autonomie teritorială să devină active. În această perioadă de relativă nepăsare populară, personajul repus azi, în drepturile supreme, a reuşit să introducă în lupta politică, gradual, atât instituţiile care asigură independenţa, siguranţa şi fiinţa naţională cât şi pe cele coercitive forţând, inducerea unei false imagini a unui „teatru de război”. A fost suficient pentru ca vectorii de propagare ai democraţiei unicei superputeri, SUA, să fie activaţi în zona de interes a Mării Negre. Intrată în scenă la momentul oportun, administraţia nord americană a intervenit „tangenţial şi „ocazional” în conflictul dintre preşedinte şi popor. Numele unor personalităţi precum Angela Merkel, Barroso, Viktor Orban, Viviane Reding a fost completat cu cel al lui Philip Gordon, trimisul special al lui Hillary Clinton, care a avut la Palatul Cotroceni, un dialog „non verbal” cu preşedintele interimar, Crin Antonescu. Această atitudine, dacă nu exprimă relaxare, cu siguranţă, exprimă dominare.

Nu am să dau explicaţii nici asupra conflictul de interese din interiorul alianţei Euro – Atlantice şi nici asupra uriaşei importanţe geopolitice a acestui cap de pod la Marea Neagră care se numeşte ROMÂNIA. Reţin doar atenţia asupra unui principiu geopolitic care a dominat şi va domina evoluţia statelor în zona euroatlantică şi anume „principiul eforturilor colective pentru apărarea intereselor euro –atlantice”. Încerc să vă readuc în memorie, două momente istorice care confirmă inviolabilitatea acestui principiu. Cu ocazia efectuării primului turneu diplomatic european, după preluarea puterii, la 20 ianuarie 2005 (cel de-al doilea mandat), G.W. BUSH a expus la BRUXELLES, în faţa liderilor NATO şi UE, noua viziune oficială asupra relaţiilor americano – europene:

” Prietenia noastră este solidă şi de importanţă vitală pentru pacea şi securitatea lumii . Nici o controversă temporară , nici un dezacord trecător între guvernele noastre , nici o putere de pe Terra nu va putea vreodată să ne dezbine”. În noiembrie 2010, cu ocazia Summit – ului NATO şi al UE de la Lisabona, Barack Obama a declarat că doreşte o Alianţă Nord-Atlantică revitalizată pentru secolul al XXI-lea „Am venit la Lisabona pentru a revitaliza alianţa NATO pentru secolul al XXI-lea şi pentru a întări parteneriatul dintre SUA şi UE”. De la preluarea puterii la Casa Albă, Barack Obama a încercat să le transmită subliminal oficialilor europeni că procesul de federalizare a Uniunii Europene trebuie să înceapă mai repede, Statele Unite ale Americii fiind mai mult interesate să înceapă relaţii de politică externă cu Statele Unite ale Europei, decât cu o Europă unită printr-un fir foarte fragil. Prin legătura transatlantică, securitatea Americii şi a Europei devine expresia eforturilor colective pentru apărarea intereselor comune şi este fundamentată, prin acelaşi concept. Pentru SUA, Europa reprezintă aliatul său natural cu care împărtăşeşte aceleaşi valori şi, în esenţă, aceeaşi tendinţă religioasă, practică aceleaşi politici democratice, este patria de origine a marii majorităţi a americanilor dar Europa mai semnifică principalul cap de pod geopolitic al SUA pe continentul EURASIA, folosit ca trambulină pentru exportul de democraţie spre est. Cum ar fi permis Hegemonul ca, cel mai înaintat „cap de pod” al democraţiei americane spre Eurasia să devină instabil, prin demiterea lui Traian Băsescu, (aliatul şi garantul obiectivelor strategice americane) ?

România, ca ţară de contact între spaţiul euro-atlantic şi cel euro-asiatic precum şi Marea Neagră s-au transformat într-un spaţiu transfrontalier de securitate pentru NATO şi UE. Fiind cel mai puternic stat din NATO, SUA îşi domină geopolitic şi geostrategic partenerii săi europeni. Este adevărat că UE face eforturi deosebite , în planul politico – diplomatic, pentru a deveni partenerul egal al SUA, mai ales, în ocuparea unui loc privilegiat în crizele mondiale. Iată cum , în problema stabilităţii politice a României, liderii din UE şi trimisul special al lui Hilari Klinton au vorbit limba lui Traian Băsescu, aliatul strategic consacrat al SUA. Însă ultimul care a pus ştampila pe soluţia crizei politice din România a fost Philip Gordon. Însă americanii ştiu că Domnul preşedinte Traian Băsescu nu mai are susţinere populară. Democraţia nord americană nu acceptă lideri care şi-au pierdut credibilitatea şi , prin urmare, soluţia de azi, „este o soluţie de avarie”. Sunt sigur că pe scena politicii româneşti, vor urma unele mutaţii profunde, puse de acord cu voinţa poporului. Nici UE şi nici SUA nu vor fi de acord cu aceste „soluţii de avarie” şi , în curând, sper să avem alegeri prezidenţiale. Poate până atunci, se vor lămuri primarii, prefecţii guvernul, INS şi BEC asupra numărului real de electori existenţi pe plaiurile mioritice. Poate , în ultimul ceas, cel care a fost suspendat va lua o hotărâre înţeleaptă. Altfel , cu siguranţă, Dumnezeu va da românilor o cale de ieşire din impas.

Salut hotărârea Comitetului Director al SCMD de a convoca CNR în luna octombrie, 2012. Până atunci, intrarea triumfală a „campionilor democraţiei” în Palatul Cotroceni va produce multe evenimente interesante pentru naţiune iar noi, vom continua să acţionăm sporadic şi nehotărât.

VĂ DORESC LA TOŢI, ADVERSARI ŞI AMICI, O VARĂ FRUMOASĂ CU SĂNĂTATE !

Petrişor Mandu